Infrastructură diferită, promisiune diferită

La sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, România a asistat la apariția rețelelor de internet de la firul ierbii, cunoscute colocvial sub numele de rețele de bloc sau de cartier. Acestea își aveau originea într-un amalgam de dispozitive, afilieri ale vecinilor și configurații urbane, reprezentând un mediu unic pentru accesul la internet, care se extindea de la apartamente individuale la întregul cartier.

Aceste rețele fac obiectul proiectului „Rețele de Bloc" al Cristinei Cochior, inclus în expoziția „Semnalizatoare - Designul nu este un Panou de Bord". „Rețele de Bloc" este o cronică a unei perioade de transformare în care locuitori din Timișoara și din alte zone ale României au pus la punct soluții ingenioase, cum ar fi întinderea cablurilor între balcoane sau între case, pentru a facilita accesul colectiv la internet și servicii independente. Proiectul include istorii orale, forumuri online, articole de știri și documente diverse afișate pe computere interconectate, oferind perspective asupra contururilor socio-politice și economice care au marcat traiectoria acestor rețele și integrarea lor finală în entități comerciale de renume.

Practica de design și cercetare a româncei Cochior, stabilită în Olanda, cuprinde în mare parte investigații asupra birocrației intime a sistemelor de organizare a cunoștințelor și, mai recent, asupra infrastructurilor digitale colective și non-extractive. În acest interviu, ea oferă o perspectivă asupra procesului de creare a proiectului „Rețele de Bloc" și asupra a ceea ce crede ea că dezvăluie acesta despre relațiile cu tehnologia și industria.

Ne poți oferi o scurtă perspectivă asupra subiectelor pe care le abordezi în practica ta?

Cristina Cochior: O mare parte din munca mea se ocupă de diferite aspecte ale infrastructurii de la firul ierbii. Activitatea colectivului Varia, din Rotterdam, din care fac parte, se concentrează pe tehnologia de zi cu zi, iar noi ne menținem propria infrastructură digitală, explorând modul în care organizarea socială ne influențează deciziile și instrumentele.

Acest lucru ne permite să înțelegem cum folosesc oamenii tehnologia pentru a se organiza și a cultiva un sentiment de comunitate. Sunt intrigată de procesele reciproce de aliniere care apar atunci când sunt folosite tehnologii specifice. Nu este vorba doar despre utilizarea tehnologiei, ci și despre modul în care aceasta influențează și modelează comunitățile în sine.

În plus, lucrez mult și cu arhive, examinând modul în care logica organizațională afectează accesul la informație și percepția. De exemplu, o parte din „Rețele de Bloc" a presupus construirea unei arhive de interviuri și alte fragmente găsite pe internet, în articole sau forumuri; în mare parte este o încercare de a aduna cunoștințe specifice care sunt fie orale, fie scrise.

Un alt proiect la care am lucrat cu Manetta Berends și Sofia Boschat-Thorez a rezultat într-o publicație numită „Vernaculars Come to Matter”, care investighează formele vernaculare de organizare a informației. Ne întrebăm cum afectează software-ul standardizat modul în care primim informații.

Ne concentrăm pe instrumentele de procesare a limbajului, precum NLTK (Natural Language Toolkit), proiectul nostru - numit jucăuș VLTK (Vernacular Language Toolkit) - fiind un răspuns la acestea: „VLTK explorează operațiunile logice utilizate pentru a procesa limbajul cu ajutorul computerului, cu scopul de a contesta anumite obiceiuri din domeniul procesării computaționale a limbajului și de a propune moduri alternative de procesare a limbajului și organizare a cunoștințelor - lente, integrate și bazate pe obiceiuri lingvistice locale”¹.

Designul cu care lucrezi este adesea non vizual. Cum abordezi designul invizibil în proiectele tale?

CC: Infrastructura poate fi dificil de urmărit, dar în „Rețele de Bloc" am colectat interviuri și anecdote pentru a înțelege practicile din spatele mentenanței acestor rețele. Aceste cunoștințe anecdotice scot la lumină intersecția dintre organizațiile sociale vernaculare și munca tehnică. De exemplu, oamenii folosesc adesea obiecte cotidiene în mod creativ, cum ar fi utilizarea unei sticle de plastic de cinci litri pentru a proteja antenele de ploaie.

Deși apar aceste exemple concrete, abordarea mea se orientează mai mult spre recunoașterea designului ca fiind modul în care oamenii folosesc tehnologia și modul în care aceasta le modelează practicile. De exemplu, este esențial să recunoaștem că persoanele care întrețin aceste infrastructuri servesc și ca puncte de acces prin cunoștințele lor specializate despre aceste sisteme. Ele devin integrate în infrastructură, ajutând la repararea computerelor, la depanarea problemelor și chiar la oferirea de cursuri gratuite de computer pentru studenți, așa cum a menționat unul dintre intervievați.

Cum vezi tema optimizării în „Rețele de Bloc"?

CC: Optimizarea ridică întotdeauna întrebarea: optimizare pentru cine sau pentru ce scop? În industria tehnologică, optimizarea este utilizată pentru a minimiza costurile și a crește performanța. Cercetătoarea Seda Gürses, care a lucrat mult pe această temă, susține că sistemele bazate pe optimizare sunt create nu numai pentru extragerea de valoare din comportamentul utilizatorilor, ci și pentru manipularea comportamentului.

În „Rețele de Bloc", optimizarea apare în mod similar din perspectiva minimizării costurilor, dar îi implică pe utilizatori în procesul de definire a nevoilor pentru care trebuie să se optimizeze. Proiectul explorează modul în care oamenii au început să creeze micro-furnizori de internet din necesitate, adesea pentru propriul acces la internet, iar acest lucru a modelat relații unice între furnizori și utilizatori, care nu sunt determinate doar de un interes economic, ci și de conexiunile locale ale comunității din care fac parte.

Acest tip de relație dinamică dintre practici și servicii este curios, mai ales atunci când nu este încă standardizat. Permite flexibilitate, deoarece există posibilitatea de a răspunde și de a se adapta la o situație particulară în care se poate afla un utilizator. Acest lucru amintește de afirmația Laurei Berlant conform căreia infrastructura o constituie modelele, obiceiurile, normele și scenele de asamblare și utilizare.

În rețelele de bloc, un model orientat către comunitate a devenit prevalent, modelând dinamica relației dintre furnizorii de servicii și beneficiari, rezultând forme unice și oarecum neconvenționale de antreprenoriat.

Una dintre persoanele pe care le-am intervievat a ezitat să eticheteze munca sa drept o afacere, în lipsa unui termen mai potrivit. Cu toate acestea, exista o conștientizare a multiplelor straturi de semnificație asociate cu munca sa, care depășeau simplele obiective economice și aspirații de creștere, deși acestea erau cu siguranță prezente. Motivațiile pentru conducerea acestor companii includ adesea o componentă socială și comunitară. Unii antreprenori au început cu scopul de a oferi conectivitate la prețuri accesibile, în timp ce alții le-au inițiat ca extensii de internet cafe sau de rețele locale dintre prieteni create pentru experiențe de joc mai bune. Aceste scenarii de utilizare variate au influențat apariția acestor companii.

Cum ai caracteriza modul în care „Rețele de Bloc" dezvăluie efectul tehnologiei și industriei asupra relațiilor sociale și materiale?

CC: Simt că există o promisiune inerentă diferitelor forme de infrastructură și servicii. Pentru mine, aspectul fascinant este modul în care acești micro-furnizori de internet au fost organizați la o scară mică și eterogenă, coexistând totuși, creând ceea ce pare a fi un mozaic de diverse infrastructuri situate care converg în puncte specifice. Acest lucru contestă noțiunea unei infrastructuri uniforme și unice. Fracturează promisiunea infrastructurii în numeroase promisiuni mai mici.

Această fragmentare este convingătoare. Brian Larkin discută despre poetica și politica infrastructurii, subliniind modul în care infrastructura poate servi și ca vehicul pentru promovarea unor anumite idei despre progres. În acest context, deoarece micro-furnizorii de internet provin adesea din propriile comunități și au la bază intenții modeste, ei creează mai mult spațiu pentru ca relațiile interpersonale să prospere, în contrast cu un mod de interacțiune mai comercializat. Prin urmare, promisiunile lor se referă mai mult la munca de bază de a menține situri multi-infrastructurale în fața provocărilor sociale și tehnice cotidiene.

Cum a fost pentru tine, ca practiciană română stabilită acum în Olanda, să lucrezi la un proiect în România?

CC: A fost entuziasmant să revin în România pentru acest proiect. Fenomenul micro-furnizorilor de internet mă interesează de ceva vreme, iar acest proiect mi-a permis să aprofundez subiectul și să mă conectez cu cei care au împărtășit experiențe și amintiri similare despre primele zile ale internetului. Limba a jucat un rol important în crearea de conexiuni cu oamenii a căror muncă este crucială pentru aceste dezvoltări.

De asemenea, a servit ca un memento al modului în care limbajul însuși funcționează ca o infrastructură. Ușurința comunicării a fost influențată în mod special de backgroundul nostru comun, înțelegerea comună a terminologiei specifice, umorul sau chiar absența acestuia. A jucat un rol semnificativ în interacțiunile noastre.